|
Deea
membru fidel

| Data inscrierii: 04/Sep/2007 |
| Mesaje: 318 |
| Localitate: My world |
|
 |
Competiþia dezvoltã resursele latente, scoþând în evidenþã îndemânarea, spontaneitatea, creativitatea ºi estetica. Regulile sunt fabricate pentru a îngăduie demonstrarea acestor abilitãþi. Cu puþine excepþii, voleiul permite tuturor jucãtorilor sã acþioneze atât la fileu (în atac), cât ºi în spatele terenului (în apãrare sau la serviciu). Dacã ar mai trãi William Morgan, creatorul acestui joc, l-ar putea încã recunoaºte, voleiul pãstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau rachetã:
serviciu,
rotaþie (alternanþa la serviciu),
atac,
apãrare.
Voleiul este totuºi unic printre jocurile la fileu prin faptul cã se insistã ca mingea sã fie pãstratã cât mai mult timp în aer ºi prin faptul cã oferã posibilitatea paselor între membrii aceleiaºi echipe cândva ca mingea sã fie returnatã adversarilor. Introducerea unui jucãtor specializat în apãrare, Libero-ul, a mãrit lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a pune mingea în joc, într-o armã ofensivã. Conceptul rotaþiei a fost dezvoltat pentru a permite fiecãrui sportiv sã participe la joc. Regula poziþiei jucãtorilor permite echipelor flexibilitate ºi posibilitatea dezvoltãrii de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât ºi pentru entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bunã. Cu cât jocul evolueazã, fãrã îndoialã cã se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.
|